Posts

Time in Range, Deviația Standard, Coeficientul de Variație

Image
Ultimele vizite la medic mi-au adus niște concepte noi în managementul diabetului. După ce i-am înmânat medicului telefonul cu aplicația xDrip+, m-a înrebat direct de Time in Range și de deviația standard. Având în vedere că din ce în ce mai multă lume utilizează senzori,următorul pas este integrarea datelor pe care aceștia ni le oferă în managementul diabetului nostru. Și aici mă refer la datele statistice pe care monitorizarea continuă a glicemiei le scoate în evidență: 1.        Time in Range (TIR) reprezintă timpul pe care îl petrecem în intervalul glicemic țintă. Valoarea standard este de 70-180 mg/dl dar în funcție de managementul individual poate varia de la o persoană la alta, este ceva ce iți poți ajusta tu după propria voință. În mod normal se recomandă ca TIR să fie de 70%, adică 17ore/zi, sub 1 o oră pe zi cu glicemia sub 70 mg/dl, adică 4% iar pentru valori mai mici de 54 mg/dl, valoare prag pentru o hipoglicemie seriosă, mai puțin de 15 min/zi, adică 1%. În cee

Detalii in constructia AndroidAPS

Image
    Deoarece interesul pentru sistemul de pancreas artificial care sa mearga de pe telefonul mobil a crescut, ma simt datoare sa vin cu niste detalii din experienta mea. Punctez urmatoarele lucruri din experienta mea pentru a usura munca oricarei persoane care doreste sa se apuce sa construiasca AAPS sau pentru cine este curios si doreste sa stie mai multe.    In primul rand sistemul de pancreas artificial, (creat de niste oameni geniali si daruiti), are 3 "forme" ca sa le spunem asa:     OpenAPS , tata tuturor, este primul sistem hibrid dat spre exploatare diabeticilor de pretutindeni. Este un sistem do-it-yourself care are in compozitia lui o piesa fizica de hardware care face legatura intre senzor si pompa.    AAPS,  care vine de la Android Artificial Pancreas System, ceea ce mi-am construit eu. Tipul acesta de bucla se diferentiaza prin faptul ca are un telefon cu sistem de operare Android. Spre deosebire de OpenAPS, piesa de hardware extern lipseste. Iti construi

Next level: AndroidAPS

   A trecut ceva timp de cand nu am mai scris, stiu...    Am revenit cu forte proaspete, cu noutati.    Mi-am rescris istoria, am facut revolutie.    In septembrie mi-am pus pentru prima oara un senzor de monitorizare continua a glicemiei(dexcom G6). Am stiut ca urmatorul lucru care urmeaza sa il fac este sa imi creez o bucla intre pompa de insulina(Accu-Check Combo), senzor si telefon. Era doar o problema de timp pana sa reusesc. Si a fost una lunga.    Am inceput sa ma documentez despre. Am aflat astfel ca bucla daca se foloseste pe un iPhone se numeste Loop iar daca este folosita pe un telefon cu sistem de operare Android se numeste AndroidAPS. Android aveam, AndroidAPS sa fie!   AndroidAPS (Android Artificial Pancreas System) este un software cu originea in proiectul OpenAPS (Open Artifical Pancreas System), un sistem DIY usor de inteles, avansat ce ofera siguranta in utilizare. Scopul: -fluiditate in actiuni,imi doream sa fiu de neoprit de dimineata pana seara fa

Si daca mi-a fost dat sa fiu bolnava...

Si daca mi-a fost dat sa fiu bolnava... Multumesc Doamne pentru ca mi-ai dat boala asta si nu alta. Multumesc pentru ca mi-ai dat o boala pe care eu o pot controla   prin deciziile si gandurile mele. Multumesc pentru ca mi-ai dat o boala pe care o pot tine eu in mainile mele si o pot stapani, eu o conduc pe ea ( de cele mai multe ori ) nu ea pe mine. Multumesc pentru ca mi-ai dat o boala care ma invata si imi reaminteste ce inseamna defapt un stil de viata care sa imi respecte corpul. Diabetul in primul rand implica o mare atentie acordata nutritiei, ceea ce ne face pe noi proprii nostrii nutritionisti, ne invata sa investim timp in alimentatia noastra. Corpul nostru e si asa fragil,il consider un templu care cred ca merita sa ii ofer cat de mul cea mai adecvata nutritie ( asta nu inseamna nu mai calc si stramb- o fac ). Corpul nostru este o bijuterie iar diabetul m-a invatat foarte strong asta, hraneste-l bine si el iti va raspunde pe masura. Mi se pare ca o alimenta

Nu

P.s. Poti asculta asta cat citesti si sa "infloresti" alaturi de mine. :) De data asta am ales sa povestesc despre oamenii care mi-au spus nu pentru ca am diabet.   De la faptele mici care au avut un impact redus la cele care m-au fortat sa orientarea astrelor. Draga diabeticule, probabil ca stii ( defapt sper sa nu sa fii avut parte de aceeasi experienta ca a mea ) si probabil ca ai patit sa ti se spuna nu pentru ca ai ceva ce nu ai ales tu sa primesti. Ti s-a pus in poala si atat. Mergi   mai departe cu mine, te rog. Am nevoie de tine,   oricine ai fi cel care citeste asta. Mi s-a spus nu cand eram mai mica, prin clasa a 5 sau a 6 in ceea ce priveste implicarea mea in activitati extracurriculare.   Am plans mult cand cu o zi inainte diriginta mi-a spus ca ii este frica sa ma ia intr-o tabara organizata in munti pentru ca daca ar fi dat un urs salbatic peste mine eu nu i-as fi facut fata, sau eventual o hiperglicemie.. Nu am fost suparata pe ea, am inteles-o

Eroii

Asta e pentru parintii mei si pentru toti parintii de dulcinei, pentru toti cei dragi noua. Am decis   sa scriu despre asta deoarece am   observat cata suferinta exista in jurul meu. Am vazut cat de mult au suferit ai mei cand m-am imbolnavit iar prin intermediul mediului online, prin comunitatile de diabetici vad cat de mult sufera parintii pentru copii lor. Ma doare pe mine sufletul, simt ca fac o angina pectorala de durere cand o vad pe a lor. Imi pare atat de rau ca suferiti si voi... Am impresia ca de multe ori   cei dragi sufera mai mult decat persoana bolnava. Vad cum li se rupe inima si pielea, oasele si mintea,sufletul-   totul in ei. Li se rup sperantele si visele, nu mai zic de portofel cand parintii aleg sa investeasca in sanatatea si viitorul celui mic si sa ii cumpere un senzor de monitorizare continua a glicemiei, de exemplu. Am observat   asta destul de des, de mica stand internata prin spitale la controale.    M-a frapatat atat de mult sentimentul de vino

O mica mare hipoglicemie

Aceasta este prima mea oara cand ma deschid in legatura cu aceasta patologie. De doua saptamani incerc sa imi dau seama cum sa incep, despre ce sa incep fiind atat de multe, fiiind ceva atat de vast in viata mea, mai mult de jumatatea din ea a trecut cu diabetul in ea. Asa ca am ales sa fiu spontana. Si am sa scriu despre cum ma simt acum. Ma simt puternica, ma simt tare ca piatra, greu de miscat.   Incercati sa va imaginati genul ala de cliseu in care personajul principal dintr-un serial/film sta neclintit, undeva pierdut   in natura in timp ce   razele   de soare se sfasie in fata sa. Exact intr-un moment din ala   epic   se afla mintea mea. Vantul bate usor iar eu privessc drept inainte,cu barbia sus si picioarele bine infinpte in pamant. Sunt sigura pe mine . Simt cat de efemere sunt toate lucrurile din jurul meu si cat de intense in acelasi timp. Acum ma simt bine, dar in urma cu o ora am crezut ca lesin. Mi-a scazut glicemia atat de tare incat manifestarile ei se intind