O mica mare hipoglicemie
Aceasta este prima mea oara cand ma deschid in legatura cu aceasta patologie. De doua saptamani incerc sa imi dau seama cum sa incep, despre ce sa incep fiind atat de multe, fiiind ceva atat de vast in viata mea, mai mult de jumatatea din ea a trecut cu diabetul in ea. Asa ca am ales sa fiu spontana. Si am sa scriu despre cum ma simt acum. Ma simt puternica, ma simt tare ca piatra, greu de miscat. Incercati sa va imaginati genul ala de cliseu in care personajul principal dintr-un serial/film sta neclintit, undeva pierdut in natura in timp ce razele de soare se sfasie in fata sa. Exact intr-un moment din ala epic se afla mintea mea. Vantul bate usor iar eu privessc drept inainte,cu barbia sus si picioarele bine infinpte in pamant. Sunt sigura pe mine . Simt cat de efemere sunt toate lucrurile din jurul meu si cat de intense in acelasi timp. Acum ma simt bine, dar in urma cu o ora am crezut ca lesin. Mi-a scazut glicemia atat de tare incat manifestarile ei se intind