O mica mare hipoglicemie
Aceasta este prima mea oara cand ma deschid in legatura cu
aceasta patologie. De doua saptamani incerc sa imi dau seama cum sa incep,
despre ce sa incep fiind atat de multe, fiiind ceva atat de vast in viata mea,
mai mult de jumatatea din ea a trecut cu diabetul in ea. Asa ca am ales sa fiu
spontana. Si am sa scriu despre cum ma simt acum.
Ma simt puternica, ma simt tare ca piatra, greu de
miscat. Incercati sa va imaginati genul
ala de cliseu in care personajul principal dintr-un serial/film sta neclintit,
undeva pierdut in natura in timp ce razele
de soare se sfasie in fata sa. Exact intr-un moment din ala epic
se afla mintea mea. Vantul bate usor iar eu privessc drept inainte,cu
barbia sus si picioarele bine infinpte in pamant. Sunt sigura pe mine . Simt
cat de efemere sunt toate lucrurile din jurul meu si cat de intense in acelasi
timp. Acum ma simt bine, dar in urma cu o ora am crezut ca lesin.
Mi-a scazut glicemia atat de tare incat manifestarile ei se
intind de peste doua ore, desi ea a crescut in limite normale in primele 30 de
minute de cand am depistat-o. Nu stiu hipoglicemiile altor diabetici cum se
manifesta, dar ale mele se modifica de la un sezon la altul. De la o saptamana
la alta cateodata. J) astazi a inceput asa:
mai intai eram prin magazine si imi cautam si eu ceva dragut , asortat cu
soarele de afara. Apoi simt ca imi pierd rabdarea si nu mai pot sa ma
concentrez, deodata devin iritata. Ies din magazin, merg spre statia de
tramvai,deja epuizata ,simt cum se scruge viata din mine la fiecare pas.
Doamne, ce as inchide ochii si m-as ghemui in pozitia fetusului in primul colt
cu o patura care mi se arunca in fata. Apoi mai e si sindromul asta de pesimism care ma
insoteste din anul 4 de facultate cand fac o hipoglicemie. Am observat ca daca
am imi scade increderea in mine sau deodata sunt mai pesimista si prea critica ,
cand vad prea mult negru in fata ochilor la popriu si figurat este pentru ca
lipseste dulcele din creierul meu la propriu si figurat J. Timpul trece greu cand sunt
hipoglicemica, am impresia ca drumul cu tramvaiul pana la camin e lung cat o zi
post. Mananc , ma pun in pat, astept sa
imi revin..sunt pe repaus, in „convalescenta”
cum ma amuz eu.
Ma simteam ca o papusa de plastic, maleabila, puteai face ce
vrei cu mine, efectiv eram prea obosita ca sa opun o rezistenta.
Dar stai, ca facultatea nu asteapta dupa mine si
experientele mele. Asa ca ma pun cu laptopul in brate sa lucrez la o
prezentare..in timp ce limba imi amorteste, se mai instaleaza o cefalee iar
foame de hipo persista . fir-ar tu sa fii de viata J) si de hipoglicemie. Atat de
pisicoasa esti in seara asta cu mine ? te intinzi ca o pisica si te dai bine pe
langa mine , nu-i asa?
Si stau si lenevesc, pe pauza, pe stand by,
hibernare,siderare, orice descriere posibila iti trece prin minte..pana cand
creierul meu mofturos isi face plinul cu glucoza la fel ca o masina cu
benzina. Astfel, ascultand muzica ,dau
peste ceva care imi place mult si
deodata m-am simtit mai bine. Mai puternica, mai curajoasa. Mai mandra de mine, ca nah, uite inca un episod
si m-am recuperat., si cu toata ca imi era o foame de stomacul meu crapa nu am
mancat o punga de zahar sa il fac fericit - yeah, inca unul din momentele alea
.
Piesa se numeste „Pumped Up”.. din ce blogeri diabetici am
mai intalnit pana acum, am observat ca fiecare se exprima unic, individual si
subiectiv, fiecare aduce ceva in plus care sa il defnieasca- haine, tatuaje,
moda..eu am sa subliniez muzica. Asta ma
ridica, mereu, prin versuri, prin ritm, prin energie.
Concluzia? Singura
directia in care iti este permis sa privesti , sa actionezi , sa mergi este drept inainte.
Am diabet de 20 de ani si nu am motive sa ma plang: am facut ce am vrut cu viata mea -
ReplyDeletefamiliar si profesional. Ceea ce iti doresc si tie!!!
Hypoglicemia este inamicul meu personal: cei ce ma stiu isi dau seama ca devin nervoasa, nu-mi mai convine nimic, nu-mi plce ce-mi placea, nu am rabdare si totul ma nemultumeste. Iti suna cunoscut??
Asa ca nu stau fara zahar - de fapt o sticluta cu apa cu zahar calculata la 20 CH. Beau o jumatate de sticla si peste 15 min daca este cazul mai iau o doza. Cu 20 CH din zahar poti sa iti vezi de interesele tale ... Mult timp am refuzat sa accept ca zaharul este solutia - mi se parea mai interesant sa imi umplu poseta cu bomboane , ciocolata si napolitate. Adevarul este ca zaharul creste instant glicemia, nu naclaieste buzunarele si nici nu trebuie sa il ofer colegilor ca pe bomboane ...
Se poate Pupici