Strategii pentru evitarea spike-urilor glicemice în timpul sarcinii

     Să ai din când în când o glicemie mare pe parcursul sarcinii e ca și cum i-ai da copilul tău o bomboană, o dată este în regulă, dar dacă acest lucru devin un obicei zilnic, asta poate deveni o problemă. 

    Prin definiție, să ai diabet tip 1 înseamnă că corpul tău nu produce insulină. Prin urmare este incapabil să regleze nivelul de glucoză după ce mănânci - iar acesta este locul unde skil-urile de management al diabetului intervin. Slujba noastră ca și indivizi cu diabet tip 1 este să ne asumăm rolul de pancreas artificial 24 ore din 24, ceea ce este foarte greu și obositor. Ca pacient de lungă durată (> 20 ani de diabet tip 1) și medic rezident cu pregătire în acest domeniu, știu cât e de greu și de câtă muncă e nevoie în spate pentru obținerea unui grafic perfect cu glicemiile în țintă 24 de ore. Nu sunt imposibile astfel de zile dar sunt foarte solicitante ca management, nici mie nu îmi iese mereu și e obositor să te chinui să îți iasă mereu. 

    Prima oară când am auzit de țintele glicemice pe care ar trebui să le mențin pe parcursul sarcinii am fost foarte dezamăgită. "Cum să îmi mențin glicemia sub 120 mg/dl la o oră după masă, timp de câteva ore și mai ales, trebuie sa fac asta de câteva ori pe zi, timp de 9 luni? Of Doamne, dă-mi te rog răbdare și inteligența necesară să iau deciziile care trebuie" îmi spuneam în sinea mea. 

    Din fericire, deși pare greu, nu e imposibil și se poate ca într-o proporție >70% să fii in range. Bineînțeles că vor fi și momente când lucrurile nu ies cum trebuie, dar există soluții și pentru ele. Iată o parte din strategiile pe care le-am folosit pentru a evita spike-urile glicemice cât mai mult posibil în cele 2 sarcini:

1. Am mâncat mese unde am avut proteine și grăsimi pentru a încetini absorbția carbohidraților, mesele bogate în proteine și lipide de obicei determină o creștere mai lentă și stabilă pentru care de cele mai multe ori folosesc un bolus extins sau un bonus dual-wave.

2. Am avut grijă ca alimentele pe care le consum să aibă un indice glicemic mic sau mediu. Am făcut asta în majoritatea timpului, bineînțeles că eu fost și excepții pe parcursul sarcinilor când am consumat alimente cu indice glicemic mare și la care am folosit magicul prebolus în combinație cu mișcarea pentru a evita hiperglicemia.

3. Consumul de oțet din cidru de mere înainte de masă - lucru pe care l-am făcut la prima sarcină dar la a doua am uitat :) de acest obicei. Nu am văzut o reducere semnificativă a creșterii glicemiei după masă personal, dar tot internetul e plin de cât de mult ajută acest truc. 

4. Consumul alimentelor într-o anumită ordine - da, acest lucru m-a ajutat foarte mult, la ambele sarcinii. Este un obicei care îl mențin și acum. Când am citit prima oară despre acest lucru mi s-a părut ciudat dar am zis să încerc și am fost surprinsă de rezultate, chiar funcționează uimitor. Regula ar fi următoarea - carbohidrații se mănâncă ultimii la o masă, indiferent de tipul lor, și se începe cu proteine sau lipide. Foarte interesant a fost pentru mine să constat că dacă mâncam un desert la finalul unei mesei unde respectam această ordine, nu aveam nevoie să îmi dau la fel mult de insulină și nu creștea glicemia la fel de mult față de cum ar fi fost dacă consumam desertul ca atare.

5. Magicul PREBOLUS - adminstrarea bonusului prandial înainte de începerea mesei, cu câteva minute înainte sau mai mult timp înainte de masă, în cantitate totală sau parțială în funcție de masă. Acesta este un lucru care îl fac de mulți ani și m-a ajutat foarte mult la ambele sarcini. Magia la prebolus este că insulina are nevoie de un timp ca să intre în acțiune și să își facă treaba, ideal ideal ar fi ca momentul când digestia începe și are loc absobția glucozei atunci să intre și insulina în acțiune pentru ca cele două să se suprapună. Intervalul de timp din momentul administrării insulinei și al începerii digestiei mesei crește pe măsură ce sarcina evolueză datorită insulinorezistenței. Acest interval de timp poate ajunge și cu până la 45 de minute înainte de masă în al treilea trimestru de sarcină unde insulinorezistența este maximă și reprezintă o provocare. Am folosit 2 tipuri de insulină diferite la cele 2 sarcini, iar momentul prebolusului a diferit și în funcție de asta. La prima sarcină am folosit Lyumjev și trebuia să îmi administrez extrem de multă insulină cu interval mare de așteptare iar la cea de a doua am folosit Fiasp, unde bolusurile au fost mai mici cu interval de timp de așteptare mai mic. 

6. Folosirea tipului de insulină adecvat - la prima sarcină am folosit Lyumjev și mi-a fost destul de dificil mai ales pe trimestrul trei iar la cea de a doua am folosit Fiasp și totul a fost mult mai ușor.

7. Mese mici și dese decât mese mari și consistente.

8. Mișcare după masă - la prima sarcină mi-a fost foarte ușor ca după ce mâncam ieșeam la plimbare cu câinele câteva minute și evitam spike-ul glicemic. La cea de a doua, ei bine, lucrurile au fost mai complicate și nu prea am mai reușit să plimb nici câinele și nici să ies la plimbare după masă :).

9. Rotirea locurilor de injectare, schimbarea cateterului mai devreme decât e nevoie (pentru cele care utilizează pompă) - administrarea unor cantități mari de insulină în același loc poate determina un deficit de absorbție al acesteia și necesită o schimbare mai frecventă a locurilor de infuzie.

10. Exerciții fizice - fii activă cât de mult poți și cât timp poți! Nu numai că asta te va ajuta cu reducerea spike-urilor glicemice pe termen lung dar te va ajuta să te simți mai bine și să te recuperezi mai ușor după sarcină.