Si daca mi-a fost dat sa fiu bolnava...

Si daca mi-a fost dat sa fiu bolnava...

Multumesc Doamne pentru ca mi-ai dat boala asta si nu alta.

Multumesc pentru ca mi-ai dat o boala pe care eu o pot controla  prin deciziile si gandurile mele.

Multumesc pentru ca mi-ai dat o boala pe care o pot tine eu in mainile mele si o pot stapani, eu o conduc pe ea ( de cele mai multe ori ) nu ea pe mine.

Multumesc pentru ca mi-ai dat o boala care ma invata si imi reaminteste ce inseamna defapt un stil de viata care sa imi respecte corpul. Diabetul in primul rand implica o mare atentie acordata nutritiei, ceea ce ne face pe noi proprii nostrii nutritionisti, ne invata sa investim timp in alimentatia noastra. Corpul nostru e si asa fragil,il consider un templu care cred ca merita sa ii ofer cat de mul cea mai adecvata nutritie ( asta nu inseamna nu mai calc si stramb- o fac ). Corpul nostru este o bijuterie iar diabetul m-a invatat foarte strong asta, hraneste-l bine si el iti va raspunde pe masura. Mi se pare ca o alimentatie sanatoasa in ziua de azi este ceva la fel de rar si deosebit ca curcubeele dupa ploaie.

Multumesc pentru ca mi-ai dat boala asta si nu alta deoarece este o boala cronica cu un tratament care te poate ajuta sa previi complicatiile, „curabila” prin cele 1000 de metode prin care iti poti administra insulina. Multumesc pentru ca am facut diabet in o perioda cand insulina sintetica e disponibila, nu trebuie sa imi fierb injectiile si port pompa de insulina. Sunt recunoascatoare pana la cer si inapoi pentru progresul actual care imi face mie calatoria mai usoara.

Multumesc ca m-ai invatat ce este nutritiv pentru corpul meu si ce nu, cat de imprortant este sa investesc in el, multumesc pentru ca mi-ai aratat cat de important este sportul prin toate beneficiile lui pe termen scurt si lung. Vitalitate, energie, calitate = sport, bonus – glicemii dementiale.

 Si nu in ultimul rand, multumesc pentru boala asta care m-a invatat atat de multe ca om. 

Diabetul de invata sa ai rabdare pana la urmatoare masa desi mai e ora pana atunci, diabetul te invata sa ai curaj – cel putin pe mine asta m-a invatat. Neinfricata m-am dus in clasa a 5-a in fata profesorilor sa le spun ca am diabet si eu trebuie sa imi fac insulina, nu mai pot sta peste ei, eu trebuie sa imi fac insulina si sa mananc. Copii de la colegi restul lectiei.

Boala asta m-a invatat compasiunea, mila..umbland atat prin spitale de mica am vazut atat de multa suferinta in jurul meu, parinti distrusi si copii plangand la injectii si dupa prajituri. Boala asta m-a invatat cat de fragili suntem, cat de limitati suntem prin corpurile noastre si cat de multi dintre noi ne credem invicinbili. Pe naiba, o banala de hipoglicemie ma poate tine la pat si anula programul o zi intreaga in unele zile. Boala asta m-a invatat sa am enorm de multa rabdare cu mine si sa ma iert pe mine, ca in acele cazuri cand mi se intampla ceva la pompa, eu sunt in oras si trebuie sa abandonez orice ca sa revin acasa sa imi schimb cateterul sau orice alta problema. Bineinteles au fost si momente amuzante, ca atunci cand imi faceam injectiile in scara blocului si oameniilor care intrau in bloc le cadea fata. Zambeam iar ei  isi ridicau maxilarele inapoi.

Multumesc diabetule pentru ca m-ai invatat sa imi cunosc corpul mai bine decat sufletul. Stiu fiecare loc , unde ma doare cand ma intep, unde risc sa imi curga sange la intepare si unde se absoarbe insulina mai repede sau mai greu. Imi stiu limitele fizice , stiu cat efort pot sa fac cu 120 sau cu 180.

Multumesc pentru ca am invatat sa fiu puternica , a naibii de. Curajoasa. Cu privirea inainte si  mintea deschisa nu am cum sa pierd.

Si daca mi-a fost dat sa fiu bolnava, multumesc pentru boala asta si nu alta pentru ca m-a invatat ce inseamna suportul si sprijinul neconditionat al celor din jur, cu chestia asta vezi cine e destul de puternic sa stea langa tine si sa iti accepte toate mofturile legate de mese, de program si starile date de hipoglicemii, hiperglicemii. Doar prietenii adevarati raman langa tine si iti spun sa ai grija, boala asta trage langa tine oameni curajosi, niste lei. Nu e pentru cei slabi de inima, e ceva de cursa lunga si numai neinfricatii se baga in ea, alaturi de tine. So cheers pentru toti prietenii mei care sunt alaturi de mine si imi ofera zaharul lor la nevoie ! Multumesc si va sunt recunoscatoare!

Si daca mi-a fost dat sa fiu bolnava, multumesc pentru ce mia-i dat boala asta si nu alta. Multumesc, multumesc. Pentru ce e ceva ce pot controla, e ceva ce tin in mainile mele si doar ale mele, eu aleg daca vreau sa sfiu sanatoasa si peste 20 de ani sau prefer varianta cu dializa la activ. Boala asta imi da libertatea sa aleg iar asta mi se para grozav, nu e ceva ce tine de astre evolutia ei,e ceva ce tine doar de mine si de metalitatea mea. Si prin urmare daca totul depinde de mine, am sa fac tot posibilul sa fie cat mai bine. Daca nu o fac eu, atunci cineva altcineva ?:)

p.s. Diabetule, esti un smecher- aduci lucruri bune si rele in viata oamenilor in care intri. Te rog , fii bland cu ei.